 |
 |
 |
|
|
|
|
|
 |
Mansarda, podul locuibil
Expo Test Construct promoveaza si sustine proiecte clasice sau indraznete, care dau frau liber imaginatiei si creeaza spatii intime in care va puteti bucura de lumina zilei si de stelele noptii.
Sa trecem in revista elementele care definesc o mansarda:
Geometria acoperişului în şarpantă
Numărul versanţilor poate fi la alegerea dumneavoastră. Un acoperiş în mai mulţi versanţi va fi, cu siguranţă, mai pitoresc, generând apariţia acelor elemente caracteristice care dau mult farmec construcţiei: coamele, dolia, streaşina, paziile. Panta şarpantei se va alege dintr-un tip caracteristic zonei geografice şi condiţiilor climaterice şi, prin geometria structurii, va permite mărirea sau diminuarea spaţiului locuibil sau util.
Structura acoperişului
Un acoperiş în pantă este invariabil format din două elemente principale: structura (de obicei din lemn) şi învelitoarea, adăugându-se elementele auxiliare. Mai departe se disting două tipuri de structură: cea pe scaune (sau şarpanta dulgherească) şi cea cu ferme, pentru deschideri mai mari. Pana de coamă şi cosoroabele sunt elemente orizontale ale structurii, din lemn ecarisat, cu dimensiuni între 10-12 cm şi 15-25 cm. Căpriorii, care creează planurile oblice, sunt elemente din lemn ecarisat cu secţiunea între 6-8 cm şi 8-10 cm, pe care se aşază de obicei două rânduri de astereală din scânduri, perpendiculare una pe alta. Urmează straturile izolatoare şi învelitoarea. Termoizolaţia se montează între căpriori, care, la interior, pot fi lăsaţi aparenţi sau pot fi acoperiţi cu un placaj de scânduri sau ghips-carton.
Izolaţia termică
În ultimii ani, cerinţele privind termoizolaţiile sunt în continuă creştere, fapt datorat unor ordonanţe privind protecţia mediului şi economisirea energiei: pentru mediul înconjurător şi pentru om, pe termen scurt sau lung, o termoizolaţie optimă rentează din multe puncte de vedere: reduce costurile încălzirii, măreşte confortul locuinţei, economiseşte energie şi reduce emisiile de substanţe nocive. Termoizolaţia montată între căpriori este în continuare cel mai eficient procedeu, formând un înveliş continuu şi fără punţi termice pe întreaga suprafaţă a acoperişului. Materialul recomandat este vata minerală (care asigură în plus o izolare fonică eficientă şi siguranţă la incendiu), montată între căpriori şi, eventual, suplimentată cu al doilea strat, mai subţire, care va acoperi, perpendicular pe primul, căpriorii la interior.
Hidroizolaţia
Imediat sub învelitoare, montat pe astereală, se află stratul hidroizolant, ca al doiea plan de scurgere a apei. Această învelitoare suplimentară serveşte ca strat de protecţie împotriva umidităţii, a intemperiilor, împiedicând pătrunderea în termoizolaţie sau mai departe a ploii torenţiale, a zăpezii viscolite sau a apei rezultate din topirea acesteia. În cazul unor deteriorări ale învelitorii, acest strat va fi cel care va proteja clădirea. Aceste membrane hidrofuge sunt folii bituminoase cu performanţe deosebite în ceea ce priveşte stabilitatea la căldură şi comportarea la temperaturi foarte joase.
Alegerea învelitorii
De la ţiglele metalice sau de beton până la tradiţionalele ţigle de ceramică arsă, fiecare material are avantajele şi dezavantajele lui. De exemplu, cele de ceramică sunt rezistente, însă sunt relativ grele; cele tiglele metalice clasice sunt uşoare şi rezistente, dar culoarea lor se degradează repede; şindrilele de fibră de sticlă imită foarte bine imaginea pitorească a şindrilei, sunt economice şi foarte uşor de montat, dar nu vă puteţi baza decât pe o garanţie de 20 de ani. Ideea principală este aceea că învelitoarea nu înseamnă numai aspect, iar o alegere bună va avea în vedere mai mulţi factori. Condiţiile climaterice sunt foarte importante prin oscilaţiile de temperatură, cantitatea precipitaţiilor, regimul şi intensitatea vântului şi condiţiile deosebite ale zonei, precum umiditatea sau salinitatea aerului. Tiglele metalice Gerard, cu acoperire de piatra naturala, corespund tuturor exigentelor: sunt usoare, rezistente, ecologice, au un aspect deosebit, isi mentin neschimbata culoarea si nu in ultimul rand beneficiaza de o garantie de 50 de ani.
Fereastra de mansardă
Calitatea spaţiului creat la mansardă depinde în mare măsură de poziţionarea şi dimensionarea ferestrelor. Puteţi alege dimensiunile ferestrelor în funcţie de distanţa dintre căpriori, înălţimea parapetului obişnuit de fereastră (0,90 - 1,10 m) şi cota superioară, obligatoriu peste 1,80 m faţă de cota de călcare. Această înălţime va depinde direct de panta acoperişului: dacă este mai mică, fereastra va fi mai înaltă. Ferestrele de mansardă au avantajul de a primi mult mai multă lumină decât cele poziţionate într-un plan vertical, ridicându-se în schimb problema etanşeităţii. Esenţială pentru fixarea ei în acoperiş şi nelipsită la nici un producător este rama de etanşare, realizată din materiale rezistente la coroziune şi la condiţii meteorologice nefavorabile. Ar mai fi de spus că, în cazul unei încăperi locuite, pentru a primi suficientă lumină naturală, dimensiunea suprafeţei vitrate trebuie să fie de minimum 1/10 din suprafaţa utilă a camerei. La mansardă, din cauza distanţei mici dintre căpriori, soluţia este cea a mai multor ferestre poziţionate între căpriori succesivi.
Modalitatea cea mai eficienta de a valorifica intreaga suprafata construita a unei cladiri este utilizarea mansardei ca spatiu locuibil principal. Acesta poate oferi, cu investitii minime, un grad superior de siguranta si functionalitate.
Prin locul aparte pe care îl ocupă în casă, mansarda va fi tot timpul spaţiul preferat de întreaga familie. Deopotrivă modern şi tradiţional, spaţiul acesta va avea, indiferent de atitudinea adoptată în designul lui, un aer mai intim şi mai cald decât orice alt loc din casa dumneavoastră.
Când vorbim de mansardă, vorbim de economie de spaţiu, de util, de funcţional, dar şi de căldură, de intim şi decorativ. Bucuria şi confortul acestui spaţiu vizează decorarea şi mobilarea lui. Fiind o investiţie pe termen lung, odată cu întreaga casă, mansarda trebuie gândită în termeni ca durabilitate şi rezistenţă, siguranţă şi confort.
Trebuie să menţionăm caracteristicile care fac locuibil acest spaţiu: înălţimea maximă şi minimă şi, eventual, suprafaţa rezultată. Încăperile aflate imediat sub acoperişul în şarpantă au tavanul oblic şi, probabil, neregulat, iar înălţimea în zona lor centrală trebuie să fie de minimum 2,30 m. Dimensiunile în plan şi panta acoperişului trebuie să permită acoperirea colţurilor inaccesibile de la baza acoperişului, fără ca suprafaţa utilă a încăperii să devină prea mică. Înălţimea minimă ar trebui să fie de 1,80 m, însă poate fi şi mai mică, dacă acceptaţi accesibilitatea dificilă şi senzaţia creată, uneori neplăcută.
Pentru confortul dumneavoastra! acoperisuri case | montaj acoperisuri | reparatii acoperisuri